De mult mi-am pus in minte sa fac prajitura asta. Este o prajitura traiditional romaneasca, as putea spune, desi este o traditie relativ recenta. Este o prajitura rezultata din necesitate, pe vremea bunicilor si parintilor nostrii, cand trebuiau sa improvizeze pentru ca nu exista o abundeta de ingrediente, ca in prezent. Si ce a rezultat a meritat pe deplin. Cel putin asa cred eu ca a aparut.
Sau, e posibil sa fie un fel de bucata manastireasca, de post. Varianta de fata nu este de post, dar stiu sigur ca exista versiuni de post. Indiferent cum a aparut, trebuie incercata!
Foile se coc pe fundul unei tavi, precum la alte prajituri celebre de la noi, ca Alba ca Zapada sau Televizor.
Reteta am luat-o de pe blogul Oanei Coanta, chef-ul de la Bistro de l’Arte, din Brasov. Daca nu ai auzit de acest loc, trebuie sa te duci macar o data acolo! Pune asta pe bucketlist! Orice gurmand ar trebui sa calce pragul acelui loc!
Denumirea sub care o prepara acolo este „Buna de Ardeal„, si i se potriveste de minune. Nu o sa mai scriu aici reteta, poti apasa pe numele prajiturii si te va conduce la blogul cu pricina. Urmeaza pasii de acolo pentru ca autoarea are mult mai multa experienta si competente decat mine.
Poate sa fac o precizare la modul cum am abordat eu coacerea foilor pe fundul tavii. Nu le-am mai uns cu ulei, ci am taiat hartie de copt de marimea tavii, am pudrat-o cu putina faina si am intins pe ea foia. Apoi am mutat-o pe fundul tavii, i-am tait marginile si am bagat-o la copt. Cand a fost gata, cat era inca in cuptor, am trecut un cutit cu lama lunga pe sub foaie (intre foaia de copt si foaia prajiturii), apoi am pus cu tot cu foaia de copt pe un gratar de bucatarie. Urmatoarea foaie de prajitura coapta, am pus-o peste prima, tot cu hartia de copt; le-am stivuit asa pe toate.
Acestea fiind spuse, va urez spor la gatit si pofta mare!
Flavmania 