Ho ho ho! Stiu, a trecut Craciunul, dar eu am facut prajiturica asta atunci, si am reintrat in spirit cand am dat de ea. Este foarte buna (normal), dar este o prajitura de sarbatori, in sensul ca este oarecum complicat de facut. Dureaza ceva, si trebuie sa stai langa ea.
Trunchiul de copac (a nu se confunda cu buturuga – un alt desert specific Craciunului) este o specialitate nemteasca (Baumkuchen), formata din straturi fine , peste care se toarna o glazura de ciocolata. De fapt, se gaseste in mai multe tari din Europa, si chiar si in Japonia. Numele sau vine de la faptul ca atunci cand este taiata seamana cu inelele din interiorul unui trunchi de copac.
Ca sa fiu foarte exact, daca tot m-am apucat, reteta de o expun eu aici este numita Baumkuchenspitzen, adica varfuri de trunchi de copac. Dar sunt sigur ca nu va intereseaza asa mult istoria prajiturii cat gustul ei, si mai ales cum se face. Dureaza ceva, dar perseverenta va fii rasplatita din plin, rezultand o prajitura fina si delicata.
Ingrediente pentru o forma de tort de 24 cm:
- 5 oua
- 100 g zahar
- un plic zahar vanilat
- 2 lingurite coaja de lamaie rasa
- 100 g unt moale
- 50 g amidon alimentar
- 50 g faina
- un praf de sare
- pesmet pentru forma
Ingrediente glazura:
- 150 g ciocolata amaruie
- 200 g zahar
- o lingura de rom
- o lingura de unt
Ouale se separa. Galbenusurile, zaharul, zaharul vanilat si coaja de lamaie se bat intr-un castron pana se dizolva tot (sau aproape tot) zaharul. Se pune si untul moale si se bate pana se obtine o crema consistenta.
Faina si amidonul se amesteca, si se cern peste crema de mai sus. Se incorporeaza bine. Albusurile se bat spuma cu praful de sare si se amesteca usor in aluat pana se obtine o crema mai groasa.
Se unge o forma de tort cu unt si se tapeteaza cu pesmet. Cuptorul se incinge la 150 de grade. Se pun 2-3 linguri de aluat pe fundul formei si se intind uniform. Se coace forma de tort pe raftul cel mai de jos al cuptorului, timp de 5-7 minute, pana ce aluatul capata o tenta bruna.
Se scoate forma din cuptor si se pun 2 linguri de aluat peste cel copt, se intinde si se baga la cuptor, cat mai aproape de sursa de caldura superioara. Se coace tot pana capata o tenta bruna. La cuptorul meu a durat cam 10-11 minute. O sa va dati seama singuri, cu fiecare strat succesiv.
Pentru ca aici vine munca grea. Dupa ce se coace un start, se scoate forma din cuptor, se intind doua linguri de aluat si se coace iarasi la sursa superioara de caldura. Se procedeaza astfel cam pentru 9-12 straturi. E important sa nu va grabiti si sa puneti mai mult aluat deodata, pentru ca cu cat sunt mai subtiri straturile cu atat este mai fina prajtura. Stiu, dureaza ceva, de aceea am spus ca este o prajitura de sarbatori…sau pentru ocazii speciale.
Se scoate forma din cuptor, si prajitura se lasa la racit pe un gratar. Cand s-a racit eu am taiat-o in bucati ascutite la unul din capete. Nu mi-a iesit chiar cum trebuia, decat cateva bucati. Probabil exista o tehnica speciala de a taia in forma specifica – ca un trapez. Mie mi-au iesit niste bete groase cu varful ascutit.
Cat se raceste prajitura se face glazura. Se topeste ciocolata la bain marie, si se pun peste ea 125 ml de apa calda, zaharul si romul si se amesteca continuu pana se omogenizeaza tot si zaharul se topeste.
Se laza glazura la racit. Cand s-a racit complet, se pune iar pe bain marie, se adauga untul si se incorporeaza. Astfel devine lucioasa si lichida.
Se iau bucatile de aluat si se trec prin glazura pe toate partile, apoi se lasa pe un gratar de bucatarie, cu o foaie de copt sub el, pentru a se scurge excesul si ase intari glazura (dureaza cam 12-24 de ore).
Ca sa fiu mai usor (cred eu) se poate intai acoperi suprafata prajiturii netaiata, si abia apoi sa se taie in formele de trunchi de copac si sa se acopere si celelalte laturi. Nu am incercat dar e o idee…
Si asa se termina o reteta deloc complicata, dar care necesita ceva timp :D. Stiu ca este mult de munca, nici eu nu as trece prin asta de fiecare data cand vreau ceva dulce, dar pentru sarbatori…”se merita”, cum zice romanul! Pofta buna!
Flavmania 