Fat-Frumos si recesiunea

A fost odata ca intotdeauna un spermatozoid, care atunci cand a fost fat a fost frumos. Acum nu mai este asa chipes, dar aminitirea acelori vremuri uterine i-a ramas adanc impregnata in memorie, si de cate ori se uita in oglinda nu vede decat chipul unui fat-frumos dintr-o amintire indepartata. Ce legatura are asta cu recesiunea economica si criza? NICIUNA!!!  Dar sa-mi bag ceva in Boc cel mic si guvernul lui de incompetenti si in fat-frumosul chel care se uita cu un ochi in zare si cu unul in mare, ca m-au adus la sapa de lemn!

 

Ea!

E ora 23:00 fix (cineva ma iubeste…dar ajung imediat si acolo).Stau la mine in camera in fata calculatorului si trag abur dintr-o narghilea.Mi-am luat narghilea, apropo.Un fetish mai vechi!Si fiind eu asa relaxat de la tutunul asta de pepene galben care pt mine are aceeasi aroma ca cel de trandafir….am zis sa scriu ceva.Si nu orice.In ultimul timp a aparut o schimbare in viata mea. Ceva mic.Dar foarte drag mie.E vorba de o fata.De fapt ea a aparut mai de mult..cateva luni bune. Dar de cam 3 spatamani a devenit si prietena/iubita mea.Ne-am cunsocut la mare…am tinut legatura…bla bla bla. Oricum nu asta conteaza. Orice cuplu are o poveste, si nu cred ca blogul asta e locul unde sa o spun pe a noastra.Doar vroiam sa scriu despre ea.Ce simtim unul pt altul stim, si asta e tot ce conteaza.Si merita mult mai mult decat sa fie postat pe un blog pierdut in marea de milioane de bloguri din minunatat lume numita internet.Dar totusi trebuia sa mentionez de ea aici.De obicei nu imi exprim sentimentele fata de “publicul larg”, dar pentru ea voi face o exceptie.Deci e groasa! Ce sa mai..sunt indragostit.Bestia de mine si-a gasit frumoasa! Uimitor din partea mea. “And it happend so fast…” .Si sunt bucuros ca a fost asa.Simt ca e loc de mult mai mult.Nici nu stiu ce vreau sa spun aici despre toata treaba asta si depsre ea.”Frumoasa mea” stie deja tot.Restul lumii trebuie sa stie doar ca este. Asa ca fetelor (si baietilor) nu mai sunt pe piata.totul este cat se poate de bine….si sper ca va fii asa cat mai mult timp. Asa ca…Suzy Je te love! Restul sunt detalii!

 

Execute

It appears
That we have reached the edge,
That zenith where stimuli
And comatose collide.
Forty years ago, the man proclaimed
The age of the gross to be upon us,
And even though the man
Was destroying our heritage
And insulting our intelligence,
That era has become very real.
We labor for pleasure
And abhor the guilt of pressure.
My generation will go down
As the architects
Of contemporary disgust.
Some have fought and died.
Others have allowed the strong
To be butchered for a price
They themselves don’t care about
And will never understand.
I myself am beleaguered
By the selfish face
Of a kind of man
That is not mankind.
Distrust in information.
Fundamentalism of opinion.
Catastrophic boredom,
And a fanatical devotion
To that which does not matter.
Where is your glory now, people?
Where are your gods and politicians?
Where is your shame and salvation?
You rage for no reason
Because you have no reason.
What have you ever fought for?
What have you ever bled for?
The face of the earth is scarred
With the walking dead.
The age of the gross is a living virus.
This is the future you have created.
This is the world you have set ablaze.
All your lies are coming true.
All freedom is lost.
All hope is gone.

Slipknot

 

Aberatii asupra vietii

Am citit pe un site ca a apartul noul album Testament – “Formation of Damnation”.Iar titlul acesta a aprins un beculet la mine in cap.La inceput m-am gandit la fenomenul ciudat prin care universul pare sa conspire sa iti mearga rau, si cum se aduna mici intamplari si apoi se arunca toata asupra ta intr-o serie de evenimente fatidice.Si apoi m-am gandit ca asa se intampla si cu micile intamplari care aduc ceva bun si frumos (“Formation of benediction” as spune eu).Si de aici s-au zamislist urmatoarele:

Toata lumea a auzit de coincidente.Oricine le-a trait.De obicei pe seama lor se pun intamplarile sau succesiunile de intamplari care nu pot fii explicate altfel, si care ne afecteaza viata mai mult sau mai putin, in bine sau in rau.Eu am ajuns la concluzia ca nu exista asa ceva.Ar fii prea simplu.Si dupa mine totul este chiar simplu in viata (desi multi deja zambesc cu ironie gandind: “ce naiv” – dar este opinia mea – ne complicam singuri viata, dar despre asta altadata).Suna confuz si contradictoriu, nu?Asa sunt si eu: confuz si mereu in contradicite cu mine (si cu Buican, desi el nu este eu si eu nu este el – asta pt cunoscatori).Si cum din haos s-a nascut lumea, si paradoxul este insusi esenta vietii, asa si procesul prin care se nasc coincidentele este atat de complicat incat le numim doar intamplari.Si tocmai aceasta complexitate a sortii da simplitate vietii.Putem numi coincidenta orice actiune pe care o intreprindem.Ionel se duce pana la ghereta de la colt sa cumpere un ziar si se intanleste cu vecinu’ de la tara care ii spune ca nea Cornel din deal a vandut o bucata de pamant foarte avantajos,iar cel care l-a cumparat mai are nevoie “cativa metrii”, si cum Ionel e vecin cu nea Cornel, asta il pune pe ganduri, si vinde si el bucata lui de pamant, iar cu banii isi achizitioneaza masina mult visata, cu multi cai putere, cu care “se da” pe autostrada cu mare viteza, pierde controlul, intra in parapet si ajunge invalid.Si acum Ionel sta in scaunul sau cu “rotine” si se intreaba cum ar fii fost viata pentru el daca nu se intanlea cu vecinu’ de la tara!Acum e momentu cand sariti si spuneti ca rationand asa putem aplica asta la tot ce se intampla in jurul nostru.Este exact ce spun si eu – asa zisele coincidente sunt peste tot in jurul nostru.Sunt insasi viata noastra.Artezanul lor este probabil fiinta, entitatea, prezenta (sau cum vreti sa-i spuneti) mult superioara noua oamenilor a.k.a Dumnezeu (Alah, sau in cazul altor popare zeii).Cel care are grija de noi, fie ca ne place cum o face, fie ca nu.Eu unul cred ca in general o face bine.Coincidentele sunt cu rezultate benefice, desi pe moment par intamplari cu totul potrivinice noua si dorintelor noastre.De multe ori lumea vede doar intamplarile triste din viata lor, si nefericirea le intuneca judecata neputand vedea partea buna a lucrurilor (si asta o spun eu – cineva caruia i s-a spuns de multe ori : “ce sunt eu pesimist(a) dar tu ma intreci cu mult”).Ganditi-va bine la lucrurile nefericite ce vi s-au intamplat si cum v-au influentat viata, si cum ele v-au adus unde sunteti acum.Desi poate “acum” nu e tocmai bine pentru tine, cel ce citesti aceste randuri, fii constient ca putea fii mult mai rau (mereu e loc de mult mai rau, niciodata de mult mai bine) sau lasa putin timp ca lucrurile sa se aranjeze si apoi analizeaza iar lucrurile.Si poate macar partial o sa ajungi la aceeasi concluzie ca si mine.Tin sa mentionez ca am ajuns la concluzia asta (ca nu exista coincindete ci doar planuri divine, si nici unul nu e negru doar ca le intunecam noi – asta pentru cazul in care nu era clara concluzia), dupa un lant de coincidente destul de nefericite la momentul respectiv, moment care este in plina desfasurare in timp ce scriu aceste aberatii ale-i mele minti.Dar cum mi-a sugerat cineva foarte drag mie odata, “dry your eyes, soulmates never die”, cu alte cuvinte totul va fi bine candva.Si as mai adauga eu ca dupa bine va veni iar rau.Care va duce din nou la bine, dupa care va veni alt rau, intr-un joc perpetuu de-a Ying si Yang .Si astfel lantul de coincidente va continua, lungindu-se din ce in ce mai mult, construind viata noastra infima pe acest pamant plin de praf.Ca doar “toate-s praf, lumea-i cum este, si ca dansa suntem noi”.

Nu stiu daca ati avut rabdare sa cititi pana aici si mai ales daca ati si inteles ceva.Sincer si mie imi e greu sa tin pasul cu ce debitez acum.Dar simt ca am dreptate.Nu! Stiu ca am dreptate.Sa zicem ca sensul verbului ” a abera” nu a fost niciodata folosit mai cu potential de mine decat acum.Asa ca luati in considerare si posibilitatea ca dintr-o aberatie a unei minti pierdute sa se nasca un adevar.

Desi ar fii momentul sa ma opresc aici, nu pot.Simt nevoia sa spun mai multe, desi poate aceleasi lucruri intr-o alta forma.Mai sus m-am referit mai mult la intamplarile negative din viata, pentru ca astea sunt cele care ne inspira, si pe care le tinem minte.Adevarul este ca nu ne-am putea bucura fara suferinta, si nu am putea aprecia ce avem.Din pacate de multe apreciem dupa ce nu mai avem; este necesara suferinta ca sa constientizam bucuria din viata noastra.Nu ma intelegeti gresit, nu am pierdut nimic; sau poate am pierdut prea mult; cel mai probabil m-am pierdut pe mine; sau poate o parte din mine.Dar va creste intr-o zi la loc.Nu se poate bine fara rau, asta ca sa ajungem din nou la mai sus pomenitii gemeni Ying si Yang.Asa ca nu disperati cand zeii nu va zambesc, si nu va inchinati celor falsi doar din speranta desarata si dorinta de liniste imediata.Masinaria are nevoie de timp pentru a pune in miscare seria de evenimente, de coincidente, care va v-a aduce fericirea.Nu fii rau pentru ca iti este rau.Fii bun pentru ca iti este rau ca sa echilibrezi balanta.

Poate “inspisratia” care am avut-o sa scriu aceasta “aberatie” este o coincidenta pentru cineva pierdut pe internet in cautarea unui raspuns la problemele lui.Si daca printr-o sansa de 1 la 1000 cineva cu o astfel de stare sufleteasca a intrat aici, si daca printr-o coincidenta si mai mare de 1 la 1 000 000 000, s-a regasit aici, oricine ai fii, asta nu este o coincidenta.Soarta iti spune sa mai ai putina rabdare, este batrana si se misca mai greu, dar va veni si momentul tau.Pentru 100 de rele care se pot intampla exista tot atea bucurii care pot veni.Pentru orice nefericire exista si o fericire.Si sa nu uiti ca asta o spune un pesimit convins caruia viata i-a aratat de multe ori ca nu are dreptate.Fii realist si vezi tot paharul.Toata lumea are probleme.Unele cauzate de altii, altele chiar de noi.Poate ca ai picat un examen, ai pierdut o suma de bani, ai avut o neimplinire.Poate ca ai fost parasit/parasita de persoana pe care o iubesti.Sau poate ca ai ranit pe cine nu trebuia si ai reusit sa o/il indepartezi de tine.Eu, unul, stiu ca am avut parte de toate si cel mai rau dor ultimele doua, in doua feluri diferite (prima nu a tinut de mine, a doua a tinut de mine – probabil de aia e si mai mistuitoare).Dar orice ar fii nu conteaza.Rezultatul va fii acelasi: o parte plina care astepta sa se umple.

Cum am spus si in introducere, ceea ce a declansat crearea celor de mai sus a fost titlul albumului unei formatii de trash metal.In caz ca nu ati inteles, cam totul se poate rezuma intr-un singur cuvant: speranta.Si uite asa “muzica diavolului” (dupa cum o numesc unii) a dus la ceva bun.Asta da coincidenta.IN METAL VERITAS.

 

Noi, bestiile

Cum ar fii fost daca personajele din diferite povesti si romane s-ar fii amestecat? Cei 7 pitici s-ar fii luptat cu
lupul cel rau , cei 3 porcusori cu casele lor ar fii rivalizat cu delicioasa casa de turta dulce a vrajitoarei iar
bunica scufitei rosii ar fii fost inghitita….de ce nu..de balena lui Marin Sorescu.Ar iesii multe chestii
impresionante ori mai degraba bizare. S-au am putea aduce povestile clasice in zilele noastre.Robin Hood ar avea
destui bogati sa jefuiasca (numai Bill Gates i-ar ajunge cateva decenii) si cei 3 muschetari si-ar da viata pt
Sarkozy si frumoasa lui sotie.Intr-un fel chiar asa se intampla zi de zi.Aceleasi personaje alt decor.
Sa luam de exemplu frumoasa si bestia. Clasica, frumoasa, romantica. Ce sa mai..dragoste.Se repeta la nesfarsit in
jurul nostru.Dar mereu m-am intrebat care sunt detaliile, in povestea clasica, cum s-a nascut dragostea mai exact,
care au fost pasii, cum au actionat personajele. Recunosc nu prea ma pricep la genul asta de lucruri.Si din lipsa de
experinta si din ignoranta.
In povestea originala un negustor urmeaza sa plateasca cu viata pentru vina de a fi cules un trandafir din gradina
bestiei, dar fiica acestuia se ofera sa traiasca alaturi de bestie si sa il serveasca in schimbul vietii
tatalui.Deci asa s-au intanlit. In ziua de azi se intanlesc intr-un bar, discoteca sau poate prin intermediul altora
intra in viata ta.Deh, nu mai e asa dramatic ca pe vremuri dar deznodamantul e acelasi, se intanlesc si incep sa
interactioneze.Frumoasa nu mai e tinuta langa bestie de un legamant ci de circumstante: serviciu, poate vecini sau
prieteni comuni.Si apoi incepe….nici nu stiu cum sa-i spun..chimia?….magia?….chinul?…oricum s-ar
numi..bestia se indragosteste de frumoasa (ca doar asta e rolul bestiei).Totul simplu pana aici.Dar acum incepe
greul pt bestie….de unde stie ca si frumoasa il iubeste?Bestia moderna nu mai are nici un control asupra
frumoasei…nici un legamnat..nimic.Sa riste sa ii spuna si frumoasa sa fuga? Dar daca tace poate pierde ocazia…ce
sa faca bestia?Observati ca vorbesc numai din perspectiva bestiei…asta pt ca sunt de sex masculin si se stie ca
toti barbatii sunt porci, iar porcii sunt niste bestii; si femeile sunt sexul frumos….deci frumoasa.Le las pe ele
sa se reprezinte singure….plus de asta pt mine sunt un mister total asa ca nu as putea spune mare lucru despre ce
gandeste frumoasa.
Sa revenim la bestia noastra moderna.Cum sa faca?S-ar putea spune ca el defapt este un print si ca pt orice print ar
trebui sa fie o nimica toata sa cucereasca o frumoasa domnita.Dar problema este alta: pt a deveni print are nevoie
de dragostea frumoasei.Dar nu poate avea dragostea pt ca inca nu are sarmul de print pt a o cuceri.Si asa se
formeaza un cerc vicios.Iar bestia incepe lupta pt a rupe cercul.Poate incerca sa bata
apropouri….dar…descendentele Evei sunt viclene..doar au avut ca maestru un sarpe.Nu se dau de gol.Dezamagita,
bestia incerca apropouri mai directe.Dar degeaba…frumoasa se tine tare.Incearca sa stea cat mai mult in jurul
frumoasei si sa se comporte cat mai bine cu ea poate,poate asa se indragosteste de el.Dar frumoasa gaseste imediat
motive sa nu stea in jurul bestiei (dorul de casa in cazul povestii calsice).Lingandu-si ranile bestia inca spera si
inca se framanta ce sa faca….nu stiu daca este captivanta povestea dar bestia din mine nu stie sa
continuie.Incadrandu-ma in randul bestiilor nu pot ajunge la un final….Sunt destui printi pe lumea asta din cate
am vazut.Probabil ei stiu cum sa termine povestea.
Stiu ca in povestea clasica s-a terminat bine.Bestia era sa moara (din cauza inimii frante de frumoasa) si frumoasa
si-a dat seama ca il iubeste si l-a transformat in print (din cate imi amintesc).Dar nu imi pot amintii cum si-a dat
seama frumaosa ca il iubeste si daca bestia a avut alt rol decat sa fie bestie.Asta sa fie solutia pt noi bestiile?E
oarecum rezonabila.Trebuie sa facem in asa fel incat sa ajungem aproape de moarte(ceea ce nu e foarte greu…au
grija frumoasele sa ne aduca acolo) ca sa fim salvati apoi tot de frumoasele noastre.Sau daca nu lasati sa
murim.Oricum este mai bine decat sa traiesti cu dubii sau durerea respingerii.
Printii ar spune ca dilema prezentata mai sus este simpla, pt noi bestiile e foarte complicata.Am aprecia sincer
ajutorul frumoaselor.Cert este ca fiecare bestie isi are o frumoasa.Unnele bestii reusesc sa supravietuiasca unei
frumoase si dau si de a doua.Daca trec si de asta sunt cu adevarat norocosi.Nu e de mirare ca povestea provine din
folclorul frantuzesc…..doar sunt considerati cei mai romantici. Pe naiba romantici!Mie mi se pare un sadism sa
chinui asa o bestie.De aceea urasca eu francezii.Am gasit si cea mai buna morala a povestii….urati
francezii…sunt niste sadici nenorociti!!!!

 

Dragoste si nebunie

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
   
  - Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
  
   Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
   
  - V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
  
   Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…
   
  Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata…
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
  
   - De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
  
   Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
  
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
   
  Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata… pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
  
   Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
  
   Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
 
  Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU…